Arhive pe etichete: saul kripke

Adriana Zbant – Numele proprii si descriptiile definite

Utilizând argumente modale, Saul Kripke reușește să minimizeze rolul pe care descripțiile definite îl au în înțelegerea felului în care funcționează numele proprii. În această lucrare îmi propun să arăt că descripțiile definite pot fi folosite în continuare în contextul semanticii lumilor posibile, pentru a explica felul în care referă numele proprii. Voi argumenta că, în fapt, stipulăm din lumea actuală (W*) că un nume referă la același individ într-o lume posibilă (W1), în virtutea faptului că avem un mănunchi de descripții definite după care identificăm referința la lumea respectivă. De asemenea, voi încerca să ofer un răspuns legat de felul în care putem distinge între situația în care persoana nu are majoritatea atributelor din W* în W1 și situația în care persoana nu există în W1.

Adriana Zbant – Numele proprii si descriptiile definite

Comentarii închise la Adriana Zbant – Numele proprii si descriptiile definite

Din categoria filosofia limbajului, logica filosofica

Diana Ghinea – Probleme ale teoriei cauzal-istorice a referintei

În cadrul lucrării îmi propun să construiesc un contra-exemplu la teoria cauzal-istorică de stabilire a referinței formulată de Saul Kripke, în “Naming and Necessity”. Conform acesteia, un nume referă în mod direct, în virtutea unei relații cauzale ce se realizează între utilizarea numelui și obiectul la care numele referă. Exemplul pe care îl voi construi ilustrează o situație în care se dovedește că mecanismul cauzal-istoric este incomplet, iar pentru stabilirea referinței sunt necesare informații suplimentare pentru vorbitori, poate chiar anumite descripții definite.

Diana Ghinea – Probleme ale teoriei cauzal-istorice a referintei

Comentarii închise la Diana Ghinea – Probleme ale teoriei cauzal-istorice a referintei

Din categoria filosofia limbajului, logica filosofica