Arhive pe etichete: Kripke

Elena Rusei – Horwich’s anti-normativism

Horwich is does not agree with the semantic normativism adopted by Kripke in „Wittgenstein on Rules and Private Language”. This semantic normativism is usually criticized from two positions. The first argues that what is generally called semantic normativism is in fact a completely different form of normativism (pragmatic, logical etc). Therefore, according to this type of criticism, there would be no semantic obligations, these being just additions to the natural phenomenon of communication. The second form of critique („missing rules strategy”) reproaches to the semantic normativism that it creates confusion at the level of the types of rules adopted. Those who support this type of criticism say that semantic normativism motivates regulatory rules by invoking their constitutive powers. Given that Horwich, in his work Deflationary Theory of Meaning, argues that although the meanings have normative consequences, this normativity is not inherent to them, but derived from more general normative principles, I conclude that he is part of the critics from the first category, i. e. one of those who criticize semantic normativism by invoking the „misidentification” of norms.

Elena Rusei – Horwich’s anti-normativism

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria filosofia limbajului

Andreea Cristina Stoicescu – O critică a principalelor argumente din Numire şi necesitate din perspectivă kantiană

Lucrarea de faţă este o încercare de a critica majoritatea ideilor şi argumentelor din Numire şi necesitate şi de a „apăra” implicit câteva distincţii kantiene. Astfel, exemplul maşinii de calcul, al conjecturii lui Goldbach, al metrului de la Paris şi al aurului, fiecare survenind în text în contexte ideatice relevante pentru teoria kripkeană a numelor proprii, vor fi demontate prin apel la câteva idei expuse, explicate şi susţinute de Kant în Prolegomene.

Andreea Cristina Stoicescu – O critică a principalelor argumente din Numire şi necesitate din perspectivă kantiană

Un comentariu

Din categoria filosofia limbajului

Mihai-Gabriel Mocanu – Teza neo-fregeeană din semantica bidimensională

În lucrarea de față argumentez în favoarea unei teze descriptiviste reînțeleasă în termeni modali, menite să răspunde criticii formulate de Kripke la adresa acesteia. În acest sens, mă voi folosi de noțiuni ale semanticii bidimensionale dezvoltate de David Chalmers. În primă fază, voi arăta faptul că sensul fregeean poate fi echivalat cu „intensiunea” lui Carnap, dar doar dacă acceptăm o premisă suplimentară. Această premisă ar trebui să fie una care să permită trecerea în termeni modali a noțiunilor celor doi. Trebuie să ne întoarcem la Kant pentru asta, la actul său de a lega necesarul de a priori, și să ne întrebăm, mai departe, cum poate fi salvată această teza în fața bine-cunoscutei critici a lui Kripke. Pentru depășirea acestui impas, ceea ce David Chalmers propune este o rescriere a semanticii lumilor posibile care să mențină pretenția signifianței cognitive a sensului. Foarte scurt, el propune să ne uităm la posibilitate nu doar în sensul de „posibilitate contra-factuală”, așa cum a făcut-o Kripke, ci să ne imaginăm aceasta și drept „posibilitate actuală”. Vom vedea că, astfel, ajungem la două tipuri de intensiune, dintre care unul dă seama foarte bine de importanța sensului.

Mihai-Gabriel Mocanu – Teza neo-fregeeană din semantica bidimensională

Scrie un comentariu

Din categoria filosofia limbajului

Oana Serban – Posibilitatea unui „backup” din partea descriptiilor definite in solutionarea obiectiilor aduse teoriei lui Kripke

În cadrul acestui articol voi dezbate maniera în care un „backup” din partea descripțiilor definite pentru soluționarea obiecțiilor aduse teoriei referinței directe a lui Kripke poate sprijini formularea unor replici consistente, acordând o sustenabilitate mai mare acesteia. Miza acestui articol este de a demonstra că în teoria lui Kripke, mecanismele botezului și lanțului referențial susțin coerent procesul de transmitere a referinței în cadrul unei comunități lingvistice, însă aceasta nu oferă replici consistente pentru demontarea unor obiecții pertinente precum atacul lui Evans la rolul/ funcționalitatea celor două ori performarea unui botez din greșeală. Astfel, un aspect original al acestei lucrări constă în analiza modului în care un botez performat prin eroare s-ar încadra în gama rostirilor nereușite catalogate astfel de către Austin. În finalul lucrării voi propune o perspectivă particulară de înțelegere a unei „căi de mijloc” între rigurozitatea teoriei referinței cauzale direce a lui Kripke și descriptivismul slab al lui Searle, construită prin prisma „backup-ului” din partea descripțiilor definite, urmând unul dintre argumentele aduse de Lycan cu privire la această problemă.

Oana Serban – Posibilitatea unui backup

Scrie un comentariu

Din categoria filosofia limbajului, logica filosofica

Alexandru Dragomir – Modele minimale si bisimulare in logica modala

Voi de fini conceptele de model-Kripke, bisimulare, voi enunta cateva proprietati ale acestora si voi arata constructia unui model-Kripke minimal ca model minimal modulo o relatie de bisimulare sau factorizat la o relatie de bisimulare (mai exact, cea mai mare relatie de bisimulare pe model). Evident, modelul minimal contine cel mult numarul de stari ale modelului de baza. In acest fel, sunt eliminate starile superflue modelului. Modelul minimal poate util in logica (dinamica) epistemica: intuitia este ca acesta conserva cunoasterea unui agent eliminand posibilitatile (credintele, banuielile etc.) redundante (sau care nu afecteaza cunoasterea acestuia). In fi ne, imi ramane de explorat in amanunt utilitatea acestora.

Alexandru Dragomir – Modele minimale si bisimulare in logica modala

2 comentarii

Din categoria logica