Arhive pe categorii: filosofie politica

Stefan Iancu – Droguri si drepturi

Sub presiunea eşecului paradigmei prohibiţioniste şi „războiului împotriva drogurilor” şi a succesului dezincriminării consumului de droguri în cazuri precum Portugalia, noul consens pe care să se formeze în domeniul reglementării legislative a substanţele psihoactive susţine o abordare pragmatică şi empiristă, sub forma doctrinei politicilor evidence-based.

Susţinătorii dezincriminării şi legalizării drogurilor au avansat în ultimele decenii o multitudine de argumente consecinţionaliste: incriminarea nu influenţează sau poate duce chiar la creşterea consumului problematic de droguri, prohibiţia nu este eficientă în scăderea ofertei de droguri, apariţia pieţelor negre duce la creşterea infracţionalităţii şi corupţiei, răspândirea bolilor transmise prin sânge devine greu de prevenit etc.

Această filosofie empiristă a politicilor evidence-based, care poate fi uşor recunoscută drept o versiune actualizată a teoriilor consecinţionaliste şi utilitariste din filosofia morală şi politică clasică, trebuie însă supusă ea însăşi unui demers critic, oricât de rezonabilă şi de irezistibilă pare la prima vedere, pentru a-i descoperi eventuale limite de legitimitate şi pentru a nu deveni la rândul ei simplă ideologie sau o faţadă aparent neutră pentru partipris-uri ideologice mascate.

În prima parte a lucrării reiau argumentul stadard privind dreptul moral al persoanelor adulte de a consuma droguri, aşa cum a fost el avansat de filosofi precum Douglas Husak sau de autori libertarieni, din perspectiva drepturilor şi libertăţilor individuale în societăţile liberale. Examinez critic conceptul de autonomie morală în legătură cu acest argument şi disting între accepţiuni formale şi substantivale ale sale, ajungând la concluzia că doar o parte din consumul de psihotrope poate fi considerat autonom. În acelaşi timp, premisa majoră a argumentului standard, care este principiul de bază al liberalismului într-o formulare sau alta, poate fi cu uşurinţă contestată dintr-o perspectivă socială şi comunitariană, potrivit căreia statul are un rol esenţial în a asigura bunuri publice precum sănătatea publică, siguranţa, bunăstarea socială etc. Această viziune comunitariană trebuie însă să ţină cont de concepte fundamentale pentru democraţiile liberale precum cele de drepturi şi libertăţi individuale şi nu poate impune în cazul drogurilor constrângeri paternaliste pe care nu le tolerează în alte practici care presupun costuri şi beneficii similare.

O simplă analiză costuri-beneficii în cazul unor practici sau politici ar fi însă o formă simplistă de a aplica principiul utilitarist al maximizării utilităţii agregate în cazul drogurilor, fiind expusă obiecţiilor tradiţionale faţă de utilitarismul actelor. O astfel de abordare îngustă riscă într-adevăr să intre în conflict cu drepturile şi libertăţile fundamentale ale indivizilor. În concluzie, nici abordarea consecinţionalistă, nici cea principială, considerate separat, nu pot fi justificate până la capăt. O bază teoretică adecvată pentru justificarea poziţiei în favoarea dezincriminării şi legalizării parţiale trebuie să împace considerentele principiale cu cele empirice, de tipul analizei costuri-beneficii, fără a exclude pe vreunele.

Stefan Iancu – Droguri si drepturi

Reclame

Comentarii închise la Stefan Iancu – Droguri si drepturi

Din categoria filosofie politica