Arhive pe categorii: filosofia mintii

Georgiana Teslaru – Cum se întemeiază cunoașterea prin experienţă

În această lucrare susțin viziunea empiristă non-tradițională a lui John McDowell, ca o soluție a disputei privitoare la sursele cunoșterii, pentru a arăta cum putem întemeia cunoașterea prin experiență ținând seama deopotrivă de impresiile senzoriale și de capacitățile de conceptualizare.

Drumul parcurs pornește de la prezentarea teoriei datului senzorial și continuă cu identificarea celor mai importante obiecții aduse empirismului tradițional, respectiv argumentul limbajului privat și mitul datului senzorial. Ultima parte a lucrării arătă condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o teorie a cunoașterii pentru a da seama de faptul că prin experiență subiectul este pus în legătură cu realitatea obiectivă și oferă o analiză a motivelor pentru care fundaționismul empirist și coerentismul eșuează în justificarea legăturii dintre gândire și ceea ce este captat la nivelul simțurilor.

G. Teslaru – Cum se întemeiază cunoașterea prin experiență

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria epistemologie, filosofia limbajului, filosofia mintii

Simion Radu – Teoria sistemelor dinamice in stiinta cognitiei

În această lucrare voi prezenta succint cercetările efectuate în dezvoltarea teoriei sistemelor dinamice şi a dinamicităţii în explicarea cogniţiei, cu accent pe esenţialele deosebiri de alte teorii şi punând în lumină inconsistenţele ce survin în urma abordării tezei de faţă.

Simion Radu – Teoria sistemelor dinamice in stiinta cognitiei

Scrie un comentariu

Din categoria filosofia mintii, filosofia stiintelor cognitiei

Denisa Ivanoiu – Conexionism vs teoria arhitecturii simbolice a creierului

In acest eseu voi avea în vedere unele distincţii între teoria conexionistă, viziunea care compară mintea ca un sistem de reţele de informaţii pe de o parte şi teoria arhitecturii simbolice a minţii pe de cealaltă parte., precum şi argumentele pentru a opta mai degrabă pentru prima. Voi prezenta procesul de „graceful degradation” ca un astfel de argument adus de conexionişti în sprijinul validităţii teoriei lor, ce va fi apoi comparat cu cele aduse de Fodor şi Pylyshyn care susţin că acest proces nu are loc numai în paradigma conexionistă ci are sens şi în cadrul teoriei clasice. În încheiere voi prezenta contraargumentele lui Chalmers la poziţia celor doi, şi pe scurt, modalitatea prin care el demonstrează cum raţionamentul lor nu este valid până la capăt şi cum nu putem desfiinţa cu totul o abordare fără să aibă şi cealaltă de suferit.

Denisa Ivanoiu – Conexionism vs teoria arhitecturii simbolice a creierului

Scrie un comentariu

Din categoria filosofia mintii

Mihaela Catalina Condruz – Limitele si deficientele inteligentei artificiale

Imi propun să susţin teza potrivit căreia inteligenţa umană nu poate fi fundamentată pe un set de reguli formale care să ofere date şi informaţii necesare construirii unui program de calculator. Elementul distinctiv dintre individ şi computer, element care atestă nereuşita de a construi inteligenţa umană, – pornind de la prelucrarea şi simbolizarea datelor ce descriu comportamentul uman – îl reprezintă viziunea asupra lumii. Faptul că un program este incapabil de a lucra cu reguli formale care să cuprindă, sub aspect formal, şi o viziune asupra lumii (viziune care caracterizeaza fiecare individ în parte), îl voi sprijini folosindu-mă de două presupoziţii ale inteligenţei artificiale, pe care Dreyfus le-a respins în lucrarea sa What Computers Can’t Do.

Mihaela Catalina Condruz – Limitele si deficientele inteligentei artificiale

Un comentariu

Din categoria filosofia mintii

Irina Coifescu – Agentul de legatura in dualismul cartezian

În eseul meu mi-am propus să arăt că, de fapt, Descartes răspunde unei critici des aduse dualismului, aceea că nu ne putem da seama ce anume face legătura între cele două planuri, cel material si cel inteligibil. Această nelămurire, ce aparent rămâne fără răspuns, este, de fapt, clarificată de filosoful francez în lucrarea sa, Meditatii metafizice, însă nu în mod evident, ci cumva integrat în discursul său. Mi-am propus să accentuez explicatiile lui, să le aduc la lumină si de multe ori să le redau cu alte cuvinte, ce facilitează întelegerea lor. Pe de altă parte, acest lucru functionează doar dacă pornim în această analiză acceptând distinctia minte-corp, prin urmare voi mentine discutia în permanentă într-un cadru de gândire cartezian.

Irina Coifescu – Agentul de legatura in dualismul cartezian

2 comentarii

Din categoria filosofia mintii

Adriana Zbant – Constienta si locul ei in natura

Lucrarea mea îsi propune să arate felul în care în care se reflectă filosofia lui Schrödinger în ideile pe care Searle le prezintă în relatie cu natura si rolul constientei. Voi sustine, astfel, că cele două opinii sunt extrem de asemănătoare, ambii plecând de la aceleasi două teorii stiintifice si discutând felul în care subiectivitatea influentează procesele noastre cognitive. În a doua parte a eseului voi prezenta mai întâi argumentele oferite de Searle pornind de la teoria atomică a materiei si teoria evolutionistă, pentru ca mai apoi să prezint viziunea lui Schrödinger. Partea a treia a lucrării are în vedere notiunea de subiectivitate, discutând în paralel opiniile celor doi.

Adriana Zbant – Constienta si locul ei in natura

Un comentariu

Din categoria filosofia mintii

Oana Serban – Unitatea constiintei

Teza pe care intentionez să o sustin este următoarea: in extenso, acceptiunile termenului de „constiintă” fundamentează, odată situate în limitele unui discurs omogen, modelul trinitar de investigare a unitătii constiintei ca expresie a distantei dintre ceea ce, conventional, reprezintă „sense of the self”, si asumptia unui „fact of the self”, evidentiate ca granite în care se discută raportul dintre persistenta si productia discursivă a tipurilor de sine.

Oana Serban – Unitatea constiintei

Scrie un comentariu

Din categoria filosofia mintii