Arhive pe autori: gstefanov

Diana Ghinea – Bruno Latour – Problema certitudinii in Stiinta si tehnologia

În această lucrare îmi propun să critic poziția lui Bruno Latour, pe care o prezintă în textul “Do you believe în Reality? News from the Trenches of the Science Wars”, conform căreia apelul la certitudine al Științei a avut drept rezultat crearea unei lumi exterioare ce nu poate fi niciodată cunoscută de către o minte izolată într-o cuvă, separată de corp. În prima parte a lucrării discut ideile pe care le prezintă Bruno Latour în cadrul articolului său, iar în a doua parte prezint propriile critici cu privire la poziția sa. În fapt, nu sunt de părere că, odată ce Știința a urmat drept scop certitudinea, a fost nevoită să creeze o lume exterioară și o minte într-o cuvă, de vreme ce pericolele erau pierderea legăturii cu realitatea și frica de dominație a mulțimii. Nu putem afirma că astăzi nu mai avem nevoie de certitudine pentru că nu mai dorim să ținem oamenii sub control. Dacă certitudinea a fost doar o scuză de a controla mulțimea, atunci avem nevoie de o redefinire a Științei. În ceea ce privește artefactele tehnologice sau orice este nonuman, ele sunt extrem de revelante și fără îndoială indispensabile în Cercetare. Cum se realizează interacțiunea dintre oameni și instrumentele cu care ei lucrează, în așa fel încât să se producă umanizarea unei colectivități, reprezintă o idee ce trebuie dezvoltată mai pe larg, pentru a da seama de rolul ei în cadrul Cercetării, respectiv al societății.

Diana Ghinea – Latour – Problema certitudinii

Reclame

Comentarii închise la Diana Ghinea – Bruno Latour – Problema certitudinii in Stiinta si tehnologia

Din categoria filosofia stiintei, filosofia tehnologiei

Larisa Gogianu – Eliminarea semnului identităţii din logica de ordinul întâi

În lucrarea de față susțin o variantă wittgensteineană de eliminativism cu privire la semnul pentru identitate. Ideea lui Wittgentein din Tractatus presupune că adevărurile logice pot fi reformulate fără utilizarea unui semn special pentru identitate atât timp cât avem în vedere o regulă semantică prin care putem restrânge domeniul variabilelor în funcție de locul acestora într-o formulă. Astfel, se arată că semnul pentru identitate nu este indispensabil scrierii conceptuale. Voi apăra această propunere în fața obiecțiilor formulate de Russell, Quine și Carnap și voi arăta, prin prisma sistematizărilor oferite de Hintikka și Kai Wehmeier, că puterea de expresie a limbajului Lw este la fel de mare ca cea a logicii de ordinul întâi cu identitate. De asemenea, voi discuta câteva condiții de bună funcționare a regulilor pentru introducerea și eliminarea cuantorilor pentru deducția naturală în Lw.

L. Gogianu – Eliminarea semnului identitatii din logica de ordinul intai

Un comentariu

Din categoria logica, logica filosofica

Georgiana Teslaru – Cum se întemeiază cunoașterea prin experienţă

În această lucrare susțin viziunea empiristă non-tradițională a lui John McDowell, ca o soluție a disputei privitoare la sursele cunoșterii, pentru a arăta cum putem întemeia cunoașterea prin experiență ținând seama deopotrivă de impresiile senzoriale și de capacitățile de conceptualizare.

Drumul parcurs pornește de la prezentarea teoriei datului senzorial și continuă cu identificarea celor mai importante obiecții aduse empirismului tradițional, respectiv argumentul limbajului privat și mitul datului senzorial. Ultima parte a lucrării arătă condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o teorie a cunoașterii pentru a da seama de faptul că prin experiență subiectul este pus în legătură cu realitatea obiectivă și oferă o analiză a motivelor pentru care fundaționismul empirist și coerentismul eșuează în justificarea legăturii dintre gândire și ceea ce este captat la nivelul simțurilor.

G. Teslaru – Cum se întemeiază cunoașterea prin experiență

Comentarii închise la Georgiana Teslaru – Cum se întemeiază cunoașterea prin experienţă

Din categoria epistemologie, filosofia limbajului, filosofia mintii

Larisa Gogianu – Sunt termenii care stau pentru genuri naturale designatori rigizi?

Consider că teza lui Putnam conform căreia termenii care stau pentru genuri naturale sunt designatori rigizi este problematică din cel puţin două puncte de vedere. Ceea ce am încercat să susţin în lucrarea de faţă este că argumentul lui poate fi atacat atât pe terenul metafizicii, prin respingerea esenţialismului pe care îl asumă, cât şi prin invocarea obiecţiei conform căreia Putnam pare să nu ia în calcul (sau, cel puţin nu până la capăt) modul în care folosim limbajul. Prin urmare, cred că extinderea noţiunii de rigiditate asupra termenilor care stau pentru genuri naturale nu se susţine.

Larisa Gogianu – Sunt termenii care stau pentru genuri naturale designatori rigizi?

Comentarii închise la Larisa Gogianu – Sunt termenii care stau pentru genuri naturale designatori rigizi?

Din categoria filosofia limbajului

Robert Turculet – De ce schimbam ora de doua ori pe an?

În fiecare primăvară, mai mult sau mai puţin în acelaşi timp, dăm ceasurile cu o oră înainte, pentru ca toamna să le dăm înapoi. Acest lucru este cunoscut drept Daylight Saving Time (DST) sau Ora de vară şi a fost adoptat la începutul secolului XX pentru economisirea energiei (electrice). În acest eseu argumentez pentru abandonarea acestei practici rudimentare ce complică prea mult un lucru ce ar trebui să fie foarte simplu: măsurarea timpului.

Robert Turculet – De ce schimbăm ora de două ori pe an

Comentarii închise la Robert Turculet – De ce schimbam ora de doua ori pe an?

Din categoria gandire critica

Adriana Zbant – Numele proprii si descriptiile definite

Utilizând argumente modale, Saul Kripke reușește să minimizeze rolul pe care descripțiile definite îl au în înțelegerea felului în care funcționează numele proprii. În această lucrare îmi propun să arăt că descripțiile definite pot fi folosite în continuare în contextul semanticii lumilor posibile, pentru a explica felul în care referă numele proprii. Voi argumenta că, în fapt, stipulăm din lumea actuală (W*) că un nume referă la același individ într-o lume posibilă (W1), în virtutea faptului că avem un mănunchi de descripții definite după care identificăm referința la lumea respectivă. De asemenea, voi încerca să ofer un răspuns legat de felul în care putem distinge între situația în care persoana nu are majoritatea atributelor din W* în W1 și situația în care persoana nu există în W1.

Adriana Zbant – Numele proprii si descriptiile definite

Comentarii închise la Adriana Zbant – Numele proprii si descriptiile definite

Din categoria filosofia limbajului, logica filosofica

Diana Ghinea – Probleme ale teoriei cauzal-istorice a referintei

În cadrul lucrării îmi propun să construiesc un contra-exemplu la teoria cauzal-istorică de stabilire a referinței formulată de Saul Kripke, în “Naming and Necessity”. Conform acesteia, un nume referă în mod direct, în virtutea unei relații cauzale ce se realizează între utilizarea numelui și obiectul la care numele referă. Exemplul pe care îl voi construi ilustrează o situație în care se dovedește că mecanismul cauzal-istoric este incomplet, iar pentru stabilirea referinței sunt necesare informații suplimentare pentru vorbitori, poate chiar anumite descripții definite.

Diana Ghinea – Probleme ale teoriei cauzal-istorice a referintei

Comentarii închise la Diana Ghinea – Probleme ale teoriei cauzal-istorice a referintei

Din categoria filosofia limbajului, logica filosofica