Bogdan-Andrei Dumitrescu – Libertarianismul metafizic și cauzalitatea acțiunilor libere: O critică adusă lui Mark Balaguer

Începem a doua zi a Conferinței Naționale Online de Filosofie Teoretică pentru studenți cu o temă aflată la intersecția metafizicii tradiționale cu filosofia acțiunii. Prezentarea lui Bogdan-Andrei Dumitrescu începe astfel:

Libertarienii metafizici sunt aceia care susțin existența liberului arbitru și neagă compatibilitatea acestuia cu determinismul. Libertarianismul este astfel o poziție incompatibilistă. În cadrul dezbaterii problemei dintre libertate și determinism, Mark Balaguer se plasează de partea libertarianismului și susține o formulare naturalistă a liberului arbitru care nu prespune vreun dualism al substanțelor sau ireductibilitatea la un tip de cauzalitate agențială.

Cu certitudine, Balaguer nu dorește ca formularea sa să se bazeze pe entități non-fizice precum sufletele sau pe existența unui sine non-material. Însă ceea ce voi argumenta este că formularea sa nu poate scăpa problemei ireductibilității agenților, deoarece formularea este o formă a teoriei agentului cauzal (agent causation theory).

După Balaguer, pentru ca o acțiune să fie liberă trebuie ca aceasta să satisfacă două condiții de bază: (i) să fie nedeterminată și (ii) să fie non-aleatorie în mod corespunzător. (Balaguer, 2004, 2009) Prima facie, formularea lui nu presupune nici o entitate non-fizică sau vreun tip special de cauzalitate. El se rezumă la cauzalitatea simplă între evenimente când își apără teoria. Însă, după cum voi argumenta, această formulare este o teorie a agentului cauzal, iar o astfel de teorie presupune că (1) pentru ca o acțiune să fie liberă, sursa ei trebuie să fie agentul; (2) agentul este o cauză necauzată și (3) relațiile cauzale nu sunt doar între evenimente. (Clarke, 1993)

În a doua secțiune voi expune formularea și teoria lui Balaguer cu privire la libertatea acțiunilor. În a treia secțiune voi compara perspectiva libertariană cu teoriile agentului cauzal găsite în lucrările lui Randolph Clark și Timothy O’Connor, iar în ultima secțiune voi arăta că formularea lui Balaguer nu se poate lipsi de entități ireductibile.

Textul prezentării poate fi descărcat de aici:
Bogdan-Andrei Dumitrescu – Libertarianismul metafizic și cauzalitatea acțiunilor libere

Pe parcursul zilei de astăzi Bogdan-Andrei Dumitrescu va răspunde la întrebări și comentarii.

2 comentarii

Din categoria filosofia actiunii, metafizica

2 răspunsuri la „Bogdan-Andrei Dumitrescu – Libertarianismul metafizic și cauzalitatea acțiunilor libere: O critică adusă lui Mark Balaguer

  1. Constantin

    1. Din câte înțeleg, în opinia ta, Balaguer ar trebui să înglobeze în teoria sa ideea ireductibilității agentului la evenimente și să considere că, deși diferit (ontologic!) de evenimente, agentul poate cauza evenimente. Este dificil de văzut cum ar putea integra această idee în teoria lui din moment ce asumă că ceea ce numim ”minte” este identic cu procesele neuronale (care sunt după el, presupun, evenimente). Dar de ce ar trebui să integreze această idee?
    Temeiul tău, prin invocarea lui Clarke, pentru a considera că agentul este ceva diferit de evenimente este că dacă nu am face așa ”ne-am încălca propriile intuiții cu privire la persoane” (p. 4). Presupun că aceste intuiții spun că persoanele sunt diferite de evenimente … Or fi, dar în ce sens? Ce spun aceste intuiții? Cred că cei mai mulți oameni sunt de acord că suntem și asemenea și diferiți în comparație cu evenimentele, dar trebuie precizat sensul în care suntem diferiți. Dacă suntem diferiți în sensul că avem o minte ireductibilă la procese neuronale, atunci nu accepți premisele lui Balaguer. Cred, așadar, că ar trebui să dezvolți acest aspect –cu privire la intuiții- în lucrare.
    2. Să presupunem, odată cu Balaguer, că trebuie să alegem între opțiuni care ne satisfac în mod egal preferințele și care, astfel, au aceeași probabilitate de a fi alese. Având aceeași probabilitate de a fi alese și nimic exterior agentului necontribuind la dezechilibrarea balanței, atunci se pare că produsul final, i.e., decizia, este rezultatul liberului arbitru. De ce avem nevoie să presupunem, în acest scenariu, că agentul este diferit de restul evenimentelor, dar totuși cauzează evenimente?

    • Bogdan Dumitrescu

      Multumesc pentru intrebari!

      1. Cred ca remarca cu privire la intuitii ridica o problema buna. Sensul cel mai important in care cred ca agentii (noi ca fiinte rationale, bineinteles) sunt diferiti de evenimente este faptul ca se poate spune despre agenti ca actioneaza din propria vointa. Sigur, conceptul de „vointa” este unul obscur, dar cred ca intuitiile noastre nu pot concepe un agent lipsit de ceva asemanator cu o vointa. (Sau poate ar fi suficient de spus ca actioneaza, spre deosebire de evenimente despre care nu putem spune ca actioneaza, ci doar cauzeaza.) Pe de alta parte, cred ca asemanarea cea mai importanta dintre un agent si un eveniment este aceea ca ambele pot cauza evenimente. Ca agenti suntem capabili sa cauzam evenimente pentru ca ne aflam in lume. Indiferent daca acceptam materialismul sau dualismul, un agent este capabil, prin actiunile sale, sa cauzeze evenimente in virtutea faptului ca este constituit din parti fizice. Insa, chiar daca acceptam un materialism care spune ca mintile noastre sunt procesele neuronale, nu cred ca ar fi de neconceput un agent care sa nu fie identic ontologic cu evenimentele.

      Ajung la remarca ta cu privire la nerespectarea premiselor lui Balaguer. Cred ca asta ar fi o obiectie buna! Trebuie reflectat mai mult aici. Insa, Balaguer admite in articolul sau ca exista agenti. Agentii sint cei care iau deciziile, bineinteles. Balaguer accepta ca exista agenti in pofida faptului ca adopta un materialism minte-creier. Dar ceea ce voiam sa subliniez in lucrare este ca, desi accepta ca agentii exista si sunt cei responsabili de actiunile lor si au liber arbitru datorita indeterminismului la momentul alegerii, Balaguer nu admite ca exista si alte entitati in afara de evenimente care pot cauza. Asadar, cum ar putea un agent sa isi cauzeze propriile actiuni in teoria lui Balaguer daca singurul tip de cauzalitate pe care il admite este cel intre evenimente? Asta ar fi critica mea adusa lui si sper ca am clarificat cat de cat de ce cred ca Balaguer ar trebui sa integreze ideea ca si agentul poate cauza. Cred ca nu poate apara liberul arbitru daca nu accepta ca si agentii pot cauza pentru ca agentul, pentru a fi responsabil de propria actiune, trebuie sa o cauzeze. Si, cel mai adesea, actiunile noastre sunt evenimente.

      Cred ca, indiferent daca sintem dualisti sau materialisti, intuitiile noastre despre agenti, despre mintile noastre, ne spun ca mintile noastre au proprietati pe care evenimentele nu le au. Nu spunem despre un eveniment ca „actioneaza” in sensul in care putem spune despre un agent ca actioneaza. Un agent actioneaza avand vointa (orice ar insemna asta), dorinte, intentii etc. Sigur, daca concepem agentul ca fiind ontologic diferit de un eveniment am putea cadea intr-un dualism, ceva ce Balaguer nu ar accepta. Insa, agentul difera de evenimente, avand volitiuni si intentii, iar Balaguer nu integreaza acest aspect nicicum in teoria lui.

      2. Cu privire la intrebarea asta, il mai invoc din nou pe Randolph Clarke. In articolul din 1993, el spune ca un agent actioneaza liber daca (i) actiunea nu este cauzata de ceva fata de care agentul nu are control si (ii) alegerea actiunii dintr-un set de actiuni posibile a fost determinata de catre agent. Clarke este, desigur, un adept al teoriei agentilor cauzali, dar si Balaguer accepta aceste conditii in teoria sa. Atat Clarke cat si Balaguer accepta ca agentul trebuie sa fie sursa si originea actiunii. Insa, Clarke spune ca orice teorie a liberului arbitru care accepta ca toate cauzele sunt evenimente, nu va respecta conditiile enuntate mai sus ale unei actiuni libere. (Clarke, 1993, pp.193) Daca doar evenimentele pot fi cauze, atunci agentul nu poate actiona liber, deoarece cauzele actiunilor sale ar fi evenimente, entitati fata de care nu poate avea control daca nu le cauzeaza agentul insusi.. Agentul insusi trebuie sa fie cauza actiunii sale pentru ca actiunea sa fie libera. (Conform conditiilor unei actiuni libere pe care le accepta si Balaguer.)

      Sper ca acest raspuns a reusit sa clarifice unele aspecte ale lucrarii!