Dan Bragagiu – O defensivă naturalistă a statutului ontologic al categoriilor

Trecem, în a treia zi a Conferinței Naționale Online de Filosofie Teoretică pentru Studenți, la probleme ontologice. Punctul de pornire al prezentării de astăzi este următorul:

O poziție ce prevede angajarea ontologică față de categorii, fie acestea obiecte materiale, relații, proprietăți, clase sau entități matematice, poartă numele de realism platonic. Realiștii de acest gen asumă existența obiectivă a unor entități abstracte ca roșeața (proprietatea unui obiect de a fi roșu) sau relațiile dintre obiecte (e.g. fraternitatea – relația dintre doi particulari de a fi frați). Poziția naturalistă (care este obiectul lucrării de față) se opune unei astfel de perspective asupra categoriilor prin evitarea utilizării unui limbaj metafizic ce ne constrânge să ajungem la astfel de angajamente ontologice.

Textul prezentării poate fi descărcat de aici:
Dan Bragagiu – O defensivă naturalistă a statutului ontologic al categoriilor

Pe parcursul zilei de astăzi Dan Bragagiu va răspunde la întrebări și comentarii.

Reclame

5 comentarii

Din categoria filosofia limbajului, logica, logica filosofica, ontologie

5 răspunsuri la „Dan Bragagiu – O defensivă naturalistă a statutului ontologic al categoriilor

  1. Titlul pare să sugereze că ți se pare mai adecvată perspectiva ontologică a lui Sellars, față de cea a lui Quine. Dacă e așa, atunci aș dori să înțeleg mai bine de ce anume.

    • Optez pentru perspectiva propusă de Sellars deoarece aceasta prevede că în cadrul limbajului-obiect transpus în notația canonică propusă de Quine termenii singulari ce stau pentru predicate referă la entități aflate pe un alt palier, cel metalingvistic. Mi se pare o poziție mai moderată decât cea enunțată de Quine în care acești termeni singulari sunt simple diagrame asumate în limbajul logicii de ordinul întâi cu identitate.
      Vă mulțumesc pentru intervenție!

  2. Constantin C. Brîncuș

    1. Citind titlul, m-am aşteptat să găsesc o discuţie despre categorii, dar am gasit o discuţie centrată în special pe statutul ontologic al entităţilor abstracte. Mi se pare că tratezi ca fiind sinonimi termenii „entităţi abstracte” şi „categorii”. Cred că ar fi bine să explici mai mult de ce consideri ca fiind sinonimi cei doi termeni –mai ales că termenul ‚categorie’ apare în titlu, dar apoi e utilizat doar pe prima pagina a lucrării.

    2. Pe pagina 2 spui „Prin formarea acestei notații Quine sugerează doar că acesta este unicul criteriu de demarcație pentru a arăta față de ce entități de angajează o teorie sau doctrină, nu și la ce entități să acceptăm un astfel de angajament.” Nu-mi este foarte clară exprimarea. Cred că ar trebui explicată mai bine această distincţie. Cum înţelegi distincţia?

    3. În pasajul de mai jos, din „Două dogme ale empirismului”, Quine nu pare să fie, în principiu, reticent faţă de entităţile abstracte. Vezi vreo tensiune între atitudinea pragmatistă a lui Quine (exprimată în pasajul de mai jos) şi viziunea ‚naturalistă’ descrisă de tine?
    “As an empiricist I continue to think of the conceptual scheme of science as a tool, ultimately, for predicting future experience in the light of past experience. Physical objects are conceptually imported into the situation as convenient intermediaries-not by definition in terms of experience, but simply as irreducible posits comparable, epistemologically, to the gods of Homer. For my part I do, qua lay physicist, believe in physical objects and not in Homer’s gods; and I consider it a scientific error to believe otherwise. But in point of epistemological footing the physical objects and the gods differ only in degree and not in kind. Both sorts of entities enter our conception only as cultural posits. The myth of physical objects is epistemologically superior to most in that it has proved more efficacious than other myths as a device for working a manageable structure into the flux of experience.”

    • 1. Sunt conștient de faptul că titlul nu se găsește într-o concordanță cu cuprinsul prezentării mele. Fără îndoială termenul de „categorie” este mult mai general și are un conținut conceptual mai amplu decât această conjuncție de entități (concrete și abstracte) la care am ajuns să o reduc eu în prezentarea mea. Totuși cred că am un răspuns la problema ridicată de dumneavoastră: Quine în „Reification of universals” (p. 118) (așa cum arată și nota de subsol din prezentarea mea) utilizează în mod interșanjabil termenii de „entitate abstractă” și „universal”.

      2. Distincția se referă la două componente principale ale naturalismului ontologic quinean:
      a. criteriul pentru angajament ontologic: acesta ne spune cum ne angajăm față de entitățile dintr-o teorie (prin înregimentarea limbajului logicii de ordinul întâi la aceste teorii);
      b. cea de-a doua componentă ne arată față de ce entități ne angajăm (sau ce ontologie alegem în funcție de virtuțile epistemice și teoretice pe care le prezintă o teorie).

      3. Sunt destul de puțin familiarizat cu ce susține Quine în „Două dogme…”, însă nu constat în pasajul prezentat de dumneavoastră unde Quine nu este reticent față de entitățile abstracte (constat că vorbește doar de entitățile fizice și de cele ficționale). Totuși, cred că ui Quine îi este indiferent ce ontologie alegem ca fiind acceptabilă (el susține că ar trebui să o alegem în funcție de virtuțile teoretice pe care le prezintă o teorie) și acest aspect îl susține și în „On What There Is”. Mie mi se pare că Quine pur și simplu preferă o ontologie fizicalistă uneia care se angajează ontologic de entități ficționale (sau chiar abstracte) deoarece putem interacționa experimențial cu acestea (mă refer la obiectele din ontologia fizicalistului).

      Sper ca răspunsurile mele să fie cât de cât satisfăcătoare. Vă mulțumesc pentru intervenție și pentru clarificări!