Andrei Burdușa – Declarative Speech Acts, an Alternative View

In this essay I start from a taxonomy of illocutionary acts proposed by Searle and analyze the criticism brought by Peter Wilfred Hesling Smith. I try to show that declarative speech acts overlap not only with assertives, as Searle notes, and with expressives, as Smith suggests, but also with commissives and directives.

My solution is inspired from the one proposed by Smith, in the sense that it doesn’t consider declaratives as another type of communicative act, but the difference is that I take every speech act to have a declarative (or formal) dimension, even if this is sometimes null.

Andrei Burdusa – Declarative Speech Acts, an Alternative ViewDescarcă

CNOFTS, ediția a patra – mesaj de încheiere

A patra ediție a Conferinței Naționale Online de Filosofie Teoretică pentru studenți a luat sfârșit. Pe parcursul acestei săptămâni, paginile conținând prezentările studenților au fost accesate de peste 1700 de ori de către mai mult de 280 de vizitatori unici:

Le mulțumim tuturor participanților și sperăm că au avut o experiență cel puțin interesantă. Le vom „înmâna” câte o adeverință de participare la începutul săptămânii viitoare.

De asemenea, le mulțumim studenților Alexandra Postolache, Andreas Stylianou, Florin Ghiniță, Andrei Burdușa și Nickolas Carrillo, din cadrul programelor de master organizate de Departamentul de Filosofie Teoretică în cadrul Facultății de filosofie a Universității din București, pentru ajutorul oferit în organizarea conferinței.

Am fi deosebit de interesați să ne comunicați impresiile pe care vi le-ați format în legătură cu evenimentul nostru. Orice comentariu critic ne ajută să facem o treabă mai bună pe viitor.

Tudor Mărginean – Against mental causation as downward causation

Am ajuns în ultima zi a Conferinței Naționale Online de Filosofie Teoretică pentru studenți. Ne vorbește Tudor Mărginean:

„The aim of this paper is to show that mental events are not proper causes of physical events, if we accept emergentism. My aim is to refute mental causation as downward causation. Such a view is a kind of epiphenomenalism. Firstly, the fact that mental states (or events) cannot be identified with physical events is strongly supported by the multiple realizability argument, that is, that a mental fact or event can be caused (or grounded) by many physical events, while a particular physical event causes (or grounds) the same mental state. In this paper I will not face challenges from eliminativists, but I will try to defend epiphenomenalism from some challenges posed by some advocates of mental causation. If we reject emergentism and accept that mental properties are on the same ontological level or layer as physical properties, then mental downward causation is automatically rejected (mental causation will not be rejected per se, because if mental properties are identical to physical properties they will easily have physical effects).”

Textul prezentării poate fi descărcat de aici:

Tudor Mărginean – Against mental causation as downward causationDescarcă

Pe parcursul zilei, Tudor va răspunde la întrebări și comentarii.

Mihai Alexandru Petrișor – Dialetheism, Kant și Hegel: ce facem cu limitele?

Suntem în a patra zi a Conferinței Naționale Online de Filosofie Teoretică pentru studenți. Mihai Alexandru Petrișor își începe prezentarea astfel:

„Ceea ce îmi propun în această prezentare este realizarea unei abordări critice cu privire la posibilele avantaje și dezavantaje ale unei interpretări dialethetice în conceptualizarea limitelor gândirii. Voi începe prin a descrie succint viziunea dialetheismului formulat de Graham Priest. Mai apoi, voi prezenta cum acesta realizează aplicarea teoriei sale la problematica limitelor gândirii, așa cum o regăsim în filosofia kantiană și, ulterior, în cea hegeliană. În continuare, voi examina două obiecții: împotriva explorării limitelor gândirii și a interpretării dialethetice a acestora. Ele sunt încapsulate în interogațiile: „Cum pot (re)cunoaște o limită a gândirii?” și „Deschide transcenderea limitelor gândirii posibilitatea omniscienței?”. În final, după ce voi respinge obiecțiile, voi argumenta că principalul avantaj al dialetheismului este reprezentat de lărgirea non-trivială a cunoașterii dincolo de limitele „clasice” ale gândirii.”

Textul prezentării poate fi descărcat de aici:

Mihai Alexandru Petrișor – Dialetheism, Kant și Hegel: ce facem cu limitele?Descarcă

Pe parcursul zilei, Mihai va răspunde la întrebări și comentarii.

Bică Daian – Natural properties at the heart of the scientific practice

Am ajuns în a treia zi a Conferinței Naționale Online de Filosofie teoretică pentru studenți. Vorbitorul de astăzi este Bică Daian, care își începe prezentarea după cum urmează:

„Recent contributions in the philosophy of science and metaphysics bring under critical examination the role that David Lewis has been assigning to the natural properties in relation to the scientific practice (Jaag & Schrenk 2020, p. 92, p. 218, p. 238). The approach I will be suggesting shall take insights from Jaag’s and Schrenk’s recent analysis. Nonetheless, I am prepared to offer a pluralist argument against Lewis’ metaphysics of properties under the motto one property, many models. In the first part of our presentation, I state Lewis’s metaphysics of properties and then I switch to Jaag’s and Schrenk’s recent criticism of natural properties. In the second part, I am going to provide my own pluralist argument – mirroring the conclusion at which Jaag and Schrenk arrive.”

Textul prezentării poate fi descărcat de aici:

Bică Daian – Natural properties at the heart of the scientific practiceDescarcă

Pe parcursul zilei Bică va răspunde la întrebări și comentarii.

Radu-Cristian Andreescu – Arta de peisaj și experiența timpului: trei momente

Radu-Cristian Andreescu își începe prezentarea astfel:

„În această prezentare, voi urmări felul în care, în trei momente istorice succesive, așezarea artei în orizontul naturii, sub diverse forme, a determinat o experiență specifică a timpului, de la modelul clasic al amenajării grădinilor europene în secolele XVII-XVIII la curentul land art din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Relevanța filosofică a acestei probleme provine din faptul că tipul de experiență astfel creat de opera de artă relevă o relație dintre estetică și politică ce a fost teoretizată recent, așa cum se știe, de către Jacques Rancière, care va fi o referință în prima parte a prezentării mele. Propun să urmărim o evoluție a raportării artei la natură, de la peisajul modern la land art-ul din postmodernitate, ca tranziție de la un model estetic al peisajului-pictură la un nou model pe care îl putem considera, într-un sens ce urmează a fi explicat, poetic. Mă voi opri, astfel, asupra a trei momente-cheie decupate din istoria artei și a raportului ei cu natura.”

Textul prezentării poate fi descărcat de aici:

Radu-Cristian Andreescu – Arta de peisaj și experiența timpului: trei momenteDescarcă

Pe parcursul zilei de astăzi Radu va răspunde la întrebări și comentarii.

Ecaterina Forij – Time and temporality – A phenomenological and feminist approach

Începem a doua zi a Conferinței Naționale Online de Filosofie Teoretică pentru studenți cu prezentarea Ecaterinei Forij:

„Drawing from works such as “The existential phenomenology of Simone De Beauvoir” and “Gender as Lived Time: Reading The Second Sex for a Feminist Phenomenology of Temporality” in this paper I aim to present a brief inquiry into time and temporality approached from a feminist phenomenological lens, focusing at large on Simone De Beauvoir’s work but not drawing a line behind it.

We will attempt to clarify the relation between time and womanhood from a phenomenological point of view. Gender and temporality may not seem, at first glance, to be interconnected, so we will attempt to follow other authors’ pathway into discrediting that claim. Temporality is traditionally viewed in a phenomenological sense as a temporal passage, an advance of the present moment that ensures that future will become present anew. From a Husserlian perspective, time is a complex form of intentionality that seeps its way into every facet of our life. Following into the footsteps of other feminist or phenomenological thinkers (or both), we will explore how, through her work, Beauvoir opens up the possibility of time as a gendered topic – where ‘waiting’ or passive present is a detrimental aspect of a woman’s lived experience.”

Textul prezentării poate fi descărcat de aici:

Ecaterina Forij – Time and temporality – A phenomenological and feminist approachDescarcă

Pe parcursul zilei de astăzi Ecaterina va răspunde la întrebări și comentarii.

Costel Cristian – Teoria kuhniană a incomensurabilității revizitată. Un studiu de caz asupra paradigmelor în dialog

Costel Cristian își începe prezentarea după cum urmează:

În lucrarea sa Structura Revoluțiilor Științifice, Thomas. Kuhn ne propune faimoasa teză a incomensurabilității paradigmelor. Teza susține că două paradigme sunt de fapt două viziuni diferite asupra lumii naturale, de tipul gestalt swich (Daniel Garber – Incomensurabilities, in Historical Studies in the Natural Sciences , Vol. 42, No. 5 (November 2012), p. 504). Ele nu pot fi privite în același timp și nu dețin puncte comune. Eu voi argumenta împotriva tezei incomensurabilității paradigmelor prin apel la un studiu de caz care surprinde două paradigme în dialog. Voi numi aceste paradigme, pe urmele lui Kuhn, „viziunea mecanicist-corpusculară a lui Robert Boyle, respectiv „viziunea elementelor primare”. În lucrarea sa ,,Robert Boyle and Structural Chemistry in the Seventeenth Century”, Kuhn discută aceste două paradigme prin prisma incomensurabilității. În această lucrare aș vrea să aduc nuanțări modului în care reconstruiește el acest episod istoric. Voi arăta că cele două paradigme nu doar că nu sunt incomensurabile, ci chiar îndeamnă istoricul să formuleze comparații. În reconstrucția pe care o oferă în scrierile sale, Robert Boyle prezintă în mod intenționat cele două paradigme din perspectiva comparației istorice, propunând să le vedem în dialog (și competiție).

Textul prezentării poate fi descărcat de aici:

Costel Cristian – Teoria kuhniană a incomensurabilității revizitatăDescarcă

Pe parcursul zilei de astăzi Costel va răspunde la întrebări și comentarii.

Maria-Floriana Gațe – Evoluția conceptului de pseudo-problemă la Carnap și posibile semnificații

În prima zi a Conferinței Naționale Online de Filosofie teoretică pentru studenți (ediția a patra), Maria Gațe își începe prezentarea astfel: „În această prezentare îmi propun să urmăresc evoluția conceptului de pseudo-problemă în trei lucrări ale lui Rudolf Carnap, în ordine cronologică: „Construcția logică a lumii și pseudoprobleme în filosofie” (1928), „Depășirea metafizicii prin analiza logică a limbajului” (1934) și „Empirism, semantică și ontologie” (1950). Ulterior, voi analiza modul în care conceptul a progresat, schimbările prin care a trecut și semnificațiile posibile ale acestor modificări.”

Textul prezentării poate fi descărcat de aici:

Maria-Floriana Gațe – Evoluția conceptului de pseudo-problemă la Carnap și posibile semnificațiiDescarcă

Pe parcursul zilei de astăzi Maria va răspunde la întrebări și comentarii.

Deschidere CNOFTS, ediția a patra

Ne începem ziua cu un mesaj din partea directorului Departamentului de Filosofie Teoretică, profesorul Constantin Stoenescu:

Viața de cercetător

(scurt discurs de întâmpinare)

Se afirmă aproape providențial că universitatea contemporană își asumă nu doar funcția învățării și a transmiterii de cunoștințe, ci și un rol formativ în domeniul cercetării, fiind din ce în ce mai mult centrată pe dezoltarea de competențe exploratorii. Principiul pedagogic exprimat aforistic de Montaigne prin formula „Decât un cap bine umplut, mai bine un cap bine făcut” a devenit un loc comun în diversele construcții ale politicilor educaționale.

Ce pot face o facultate, un departament sau un profesor pentru a configura o strategie formativă? Cred că o asemenea Conferință națională de filosofie teoretică pentru studenți este cel mai bun mod cu putință în care studentul poate învăța ce înseamnă cercetarea dacă o înțelegem, chiar în sens wittgensteinian, ca o formă de viață ce presupune urmarea anumitor reguli într-o comunitate consolidată, ceea ce induce comunicare și empatie între maestru și discipol, cere efort individual de aprofundare, interacțiune colegială, uneori invizibilă, deschidere spre mediul extern, în cele din urmă, un status și un rol, afirmare și consacrare în spațiul academic. Aceasta este ocazia prielnică în care studentul își poate testa abilitățile și își poate fixa preferințele teoretice, astfel încât trecerea completă în spațiul de joc se va face în nota firescului.

Sunt convins că această conferință, ajunsă la a patra ediție, va rămâne un reper al începutului de drum pentru fiecare dintre voi. Îl felicit pe profesorul Gheorghe Ștefanov pentru inițiativă, îl încurajez să continue și vă doresc o săptămână rodnică! Sapere aude!    

Prof. dr. Constantin Stoenescu (19.04.2021)