Lucrarea de faţă este o încercare de a critica majoritatea ideilor şi argumentelor din Numire şi necesitate şi de a „apăra” implicit câteva distincţii kantiene. Astfel, exemplul maşinii de calcul, al conjecturii lui Goldbach, al metrului de la Paris şi al aurului, fiecare survenind în text în contexte ideatice relevante pentru teoria kripkeană a numelor proprii, vor fi demontate prin apel la câteva idei expuse, explicate şi susţinute de Kant în Prolegomene.
Din categoria filosofia limbajului
Gândul din spatele textului e unul seismic – destabilizează și reconfigurează (poate nu chiar atât de distructiv) un teritoriu al unei distincții acceptate ca presupoziție implicită de cele mai multe ori în filosofia limbajului. Este vorba de distincția dintre acte și enunțuri. Pornind de la analiza performativului întreprinsă de Austin și împrumutând câteva concepte din arsenalul lui Deleuze și Guattari din Mii de platouri (cuvânt de ordine, asamblaj colectiv de enunțare, transformare incorporală), în lucrarea de față încerc să estompez granițele precis trasate între cei doi termeni ai distincției. Există situații în care gestul sau actul este într-atât de inextricabil fuzionat cu discursul, încât pare că, de-a lungul unei mișcări a corpurilor, cuvintele se inserează ca niște tatuaje care cel mai adesea comandă, exprimându-se (pe sine) ca un regizor într-un teatru al corpurilor. Viceversa este, de asemenea, valabilă – un cuvânt abia rostit sau scrijelit undeva face să vibreze o mulțime de corpuri, coagulând în jurul lui o constelație de transformări (in)corporale posibile. Cred că, în toată degringolada zgomotoasă de cuvinte și concepte pe care am propus-o, marea tăcere este cea a lui Derrida. La limită, gestul meu este unul (nedeclarat) deconstructivist– dar deconstrucția este deja la lucru în interiorul textului înainte ca cel care gândește să-l redacteze.
Robert Chis-Ciure – O politică a limbajului pentru a vorbi limbajul politicii
Din categoria filosofia limbajului
În lucrarea de față argumentez în favoarea unei teze descriptiviste reînțeleasă în termeni modali, menite să răspunde criticii formulate de Kripke la adresa acesteia. În acest sens, mă voi folosi de noțiuni ale semanticii bidimensionale dezvoltate de David Chalmers. În primă fază, voi arăta faptul că sensul fregeean poate fi echivalat cu „intensiunea” lui Carnap, dar doar dacă acceptăm o premisă suplimentară. Această premisă ar trebui să fie una care să permită trecerea în termeni modali a noțiunilor celor doi. Trebuie să ne întoarcem la Kant pentru asta, la actul său de a lega necesarul de a priori, și să ne întrebăm, mai departe, cum poate fi salvată această teza în fața bine-cunoscutei critici a lui Kripke. Pentru depășirea acestui impas, ceea ce David Chalmers propune este o rescriere a semanticii lumilor posibile care să mențină pretenția signifianței cognitive a sensului. Foarte scurt, el propune să ne uităm la posibilitate nu doar în sensul de „posibilitate contra-factuală”, așa cum a făcut-o Kripke, ci să ne imaginăm aceasta și drept „posibilitate actuală”. Vom vedea că, astfel, ajungem la două tipuri de intensiune, dintre care unul dă seama foarte bine de importanța sensului.
Mihai-Gabriel Mocanu – Teza neo-fregeeană din semantica bidimensională
Din categoria filosofia limbajului
În această lucrare îmi propun să critic poziția lui Bruno Latour, pe care o prezintă în textul “Do you believe în Reality? News from the Trenches of the Science Wars”, conform căreia apelul la certitudine al Științei a avut drept rezultat crearea unei lumi exterioare ce nu poate fi niciodată cunoscută de către o minte izolată într-o cuvă, separată de corp. În prima parte a lucrării discut ideile pe care le prezintă Bruno Latour în cadrul articolului său, iar în a doua parte prezint propriile critici cu privire la poziția sa. În fapt, nu sunt de părere că, odată ce Știința a urmat drept scop certitudinea, a fost nevoită să creeze o lume exterioară și o minte într-o cuvă, de vreme ce pericolele erau pierderea legăturii cu realitatea și frica de dominație a mulțimii. Nu putem afirma că astăzi nu mai avem nevoie de certitudine pentru că nu mai dorim să ținem oamenii sub control. Dacă certitudinea a fost doar o scuză de a controla mulțimea, atunci avem nevoie de o redefinire a Științei. În ceea ce privește artefactele tehnologice sau orice este nonuman, ele sunt extrem de revelante și fără îndoială indispensabile în Cercetare. Cum se realizează interacțiunea dintre oameni și instrumentele cu care ei lucrează, în așa fel încât să se producă umanizarea unei colectivități, reprezintă o idee ce trebuie dezvoltată mai pe larg, pentru a da seama de rolul ei în cadrul Cercetării, respectiv al societății.
Din categoria filosofia stiintei, filosofia tehnologiei
CALL FOR PAPERS
Stance seeks original philosophical papers authored by current undergraduates.
Submission Guidelines:
Stance welcomes papers concerning any philosophical topic. Current undergraduates may submit a paper between 1500 and 3500 words in length (footnotes may extend the word limit 500 words at most). Stance asks that each undergraduate only submit one paper for the journal per year. Papers should avoid unnecessary technicality and strive to be accessible to the widest possible audience without sacrificing clarity or rigor. They are evaluated on the following criteria: depth of inquiry, quality of research/academic rigor, creativity, lucidity, struggle, significance, and, most importantly, originality.
Submission Procedures:
Manuscripts should be in Microsoft Word (.doc) format and sent as an attachment to ballstatestance@gmail.com Manuscripts should be double-spaced (including quotations, excerpts, and footnotes) The right margin should not be justified.
To facilitate our anonymous review process, submissions are to be prepared for anonymous review. Include a cover page with the author’s name, affiliation, title, and email address. Papers, including footnotes, should have no other identifying markers. Footnotes should follow Chicago Manual of Style. A style sheet with examples is available on our website under Papers We Seek. Please use American spellings and punctuation, except when directly quoting a source that has followed British style.
For further concerns, please visit Stance on the web at http://stance.iweb.bsu.edu/ or contact us at ballstatestance@gmail.com
DEADLINE: December 12, 2014
Din categoria anunturi
În lucrarea de față susțin o variantă wittgensteineană de eliminativism cu privire la semnul pentru identitate. Ideea lui Wittgentein din Tractatus presupune că adevărurile logice pot fi reformulate fără utilizarea unui semn special pentru identitate atât timp cât avem în vedere o regulă semantică prin care putem restrânge domeniul variabilelor în funcție de locul acestora într-o formulă. Astfel, se arată că semnul pentru identitate nu este indispensabil scrierii conceptuale. Voi apăra această propunere în fața obiecțiilor formulate de Russell, Quine și Carnap și voi arăta, prin prisma sistematizărilor oferite de Hintikka și Kai Wehmeier, că puterea de expresie a limbajului Lw este la fel de mare ca cea a logicii de ordinul întâi cu identitate. De asemenea, voi discuta câteva condiții de bună funcționare a regulilor pentru introducerea și eliminarea cuantorilor pentru deducția naturală în Lw.
L. Gogianu – Eliminarea semnului identitatii din logica de ordinul intai
Din categoria logica, logica filosofica
În această lucrare susțin viziunea empiristă non-tradițională a lui John McDowell, ca o soluție a disputei privitoare la sursele cunoșterii, pentru a arăta cum putem întemeia cunoașterea prin experiență ținând seama deopotrivă de impresiile senzoriale și de capacitățile de conceptualizare.
Drumul parcurs pornește de la prezentarea teoriei datului senzorial și continuă cu identificarea celor mai importante obiecții aduse empirismului tradițional, respectiv argumentul limbajului privat și mitul datului senzorial. Ultima parte a lucrării arătă condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o teorie a cunoașterii pentru a da seama de faptul că prin experiență subiectul este pus în legătură cu realitatea obiectivă și oferă o analiză a motivelor pentru care fundaționismul empirist și coerentismul eșuează în justificarea legăturii dintre gândire și ceea ce este captat la nivelul simțurilor.
Din categoria epistemologie, filosofia limbajului, filosofia mintii
