Bogdan Oprea – Combaterea scepticismului dintr-o perspectiva wittgensteiniana

Existenţa unei veritabile falii în ceea ce priveşte practica filosofiei lui Ludwig Wittgenstein, evidenţiată de modurile fundamental diferite de abordare a problemelor filosofice, este probabil cea mai interesantă ipoteză lansată de exegeza filosofului austriac. Se constată astfel nu doar două maniere divergente de filosofare, ci şi moduri diferite de a se raporta la o serie de probleme filosofice, cum ar fi de pildă cele ce ţin de teoria cunoașterii, pe care le tratează cu totul diferit în cele două faze ale filosofiei sale. Prin prezenta lucrare îmi propun să arăt că deşi există o ruptură reală atât între cele două faze ale filosofiei lui Wittgenstein cât şi în ceea ce priveşte modul în care se raportează la problemele epistemologice, se poate sesiza totuşi o continuitate în ceea ce priveşte teza sa cu privire la faptul că prin evidenţierea supoziţiilor sale, scepticismul se dovedeşte a fi un veritabil nonsens.

Bogdan Oprea – Combaterea scepticismului dintr-o perspectiva wittgensteiniana

A aparut primul numar din Morphe – o revista a studentilor din Facultatea de filosofie, Universitatea din Bucuresti

Gasiti detalii aici. Cuprinsul primului numar al revistei poate fi citit aici (in josul paginii se afla si un link pentru download).

Irina Coifescu – Ce este asemanarea?

În acest eseu nu încerc să ofer o definitie termenului de “asemănare”, care este extrem de greu de circumscris, ci doar să îi conturez un înteles din care exclud ceea ce îmi pare a fi o confuzie la adresa lui. Întreprinzând, astfel, o scurtă analiză conceptuală a “asemănării”, dezbat două feluri de a o întelege, unul în care cuvântul poate fi folosit si pe post de “identitate”, celălalt, însă, în care termenul presupune si o diferentă între obiectele comparate. În cadrul discutiei mă folosesc de mai multe exemple si analogii pentru a-mi motiva optiunea pentru a doua variantă, în timp ce o combat pe prima. Concluzionez că, neputând defini într-un mod unitar si general acceptat termenul de “asemănare” si, desi personal consider că aceasta nu poate fi folosită corect si pentru a presupune “identitatea”, în societate este acceptată si această variantă.

Irina Coifescu – Ce este asemanarea

Undergraduate philosophy journal seeking submissions for Spring 2012 edition

Here.

Irina Coifescu – Agentul de legatura in dualismul cartezian

În eseul meu mi-am propus să arăt că, de fapt, Descartes răspunde unei critici des aduse dualismului, aceea că nu ne putem da seama ce anume face legătura între cele două planuri, cel material si cel inteligibil. Această nelămurire, ce aparent rămâne fără răspuns, este, de fapt, clarificată de filosoful francez în lucrarea sa, Meditatii metafizice, însă nu în mod evident, ci cumva integrat în discursul său. Mi-am propus să accentuez explicatiile lui, să le aduc la lumină si de multe ori să le redau cu alte cuvinte, ce facilitează întelegerea lor. Pe de altă parte, acest lucru functionează doar dacă pornim în această analiză acceptând distinctia minte-corp, prin urmare voi mentine discutia în permanentă într-un cadru de gândire cartezian.

Irina Coifescu – Agentul de legatura in dualismul cartezian

Bogdan Oprea – Pericolele tehnologiei si posibilitatea salvarii umane

Tehnologia sau tehnica modernă reprezintă un veritabil pericol pentru om. Aceasta este teza pe care o sustin pe rând Martin Heidegger, Jaques Derrida, Francis Fukuyama sau Jurgen Habermas, anticipând un viitor sumbru pentru umanitate, prin perspectivele sale tehnologice. Prin prezenta lucrare îmi propun în primă instantă să arăt în ce anume constau potentialele
pericole ce gravitează în jurul fenomenului tehnologic care promit a-l ataca pe om în însăsi esenta sa, pentru ca apoi să indic posibile modalităti de salvare si punere la adăpost din calea unor asemenea amenintări, în scopul conservării naturii umane.

Bogdan Oprea – Pericolele tehnologiei si posibilitatea salvarii umane

Vlad Cosmina – Simularea pe calculator în activitatea de cercetare

Simularea pe calculator este utilizată astăzi de oameni de ştiinţă din domenii variate, ajungând să înlocuiască de multe ori cercetarea empirică obişnuită. În acest context ne putem întreba dacă se schimbă modalitatea de a aborda subiecte din filosofia ştiinţei sau dacă problemele apărute sunt de fapt reformulări ale temelor dezbătute anterior. Printre cei care analizează posibiliatea existenţei unei filosofii a simulării se numără Roman Frigg si Julian Reiss. Mi-am propus ca în această lucrare sa aduc în discuţie una dintre întrebările ridicate de aceştia în articolul The Philosophy of Simulation: hot new issues or same old stew?: suntem mai îndreptaţiţi să vedem experimentul ca fiind o cercetare a unei lumi paralele odată cu mutarea acestuia din laborator în interiorul unui calculator?

Vlad Cosmina – Simularea pe calculator în activitatea de cercetare